atârnată la brâu ca o sabie fără dinți
și pentru că sunt cel mai sincer bărbat din poemul acesta
orice fiu rătăcitor are dreptul să-și întoarcă liniștea
acasă

pierderea memoriei din trupul mamei a recunoscut că întreaga vinovăție
a plecat din inima câinelui ca o întrebare fără răspuns
dar nu și-a mai revenit niciodată din întoarcerea primului născut
în locul sângelui

dacă aș putea înlocui prezentul din respirație
degetul acuzator al teatrului de păpuși o să ocolească integral
această nesăbuință
însă
nu am reușit să înșel mersul înainte
deși mi-am spus nimic întotdeauna
chiar și când știam că afișul cu împușcături mă vizează
am realizat că urmau să-mi planteze în suflet
un alt om
mult mai tânăr decât mine